Urmariti-ne: Icon Icon
Icon 0
Cos de cumparaturi
Total
Cosul de cumparaturi este gol
Article image

Istoria mierii, prima substanță dulce folosită de om

Mierea a fost prima substanţă dulce folosită de om, utilizată şi menţionată în documente datând din timpul vechilor civilizaţii egiptene, babiloniene, indiene sau din China Antică.

În căutarea hranei, omul primitiv a descoperit în scorburile arborilor sau în găuri de stâncă dulceaţa şi aroma fagurilor cu miere, pe care la început îi culegeau cu riscuri mari din cauza înţepăturilor, folosind pentru apărare, la început apa, iar mai târziu fumul.  Aşa a început vânătoarea cuiburilor de albine, îndeletnicire care a durat milenii şi care se mai practică şi azi în unele zone din Africa şi Asia. Pentru a-şi apropia albinele de casă, oamenii au tăiat scorburile cu albine, iar mai târziu şi-au confecţionat coşnite din nuiele sau alte materiale, învelite la exterior cu argilă, creând primii stupi primitivi. 

Atât Biblia, Talmudul şi Coranul amintesc de miere şi de faguri. În India antică se menţionează despre un tămăduitor renumit în jurul anului 1400 î.Hr. care cunoştea opt sortimente de miere, fiecare cu anumite proprietăţi terapeutice. 

În Grecia antică s-a scris mult despre producerea de miere. Hipocrate recomanda mierea pentru vindecarea unor afecțiuni (gastrointestinale, renale, respiratorii) și pentru tratamentul plăgilor. Dioscoride, autorul unei cărți în cinci volume, „De Materia Medica”, trata plăgile fistulizate folosind mierea în aplicații locale. Pliniu indica mierea în asociere cu untură de pește la tratarea rănilor infectate. Musulmanii foloseau mierea ca un leac bun pentru orice boală. Folosirea mierii în alimentație (ca hrană, băutură, conservant), în medicină, în ritualurile religioase a fost în continuă creștere până la descoperirea zahărului din trestie și sfeclă. 

Numeroase izvoare istorice arată că pe teritoriul vechii Dacii, creşterea albinelor căpătase o mare dezvoltare. Istoricul grec Xenofon (430-355 î.Hr.) scria că hrana geţilor consta în primul rând din miere, legume, lapte şi foarte puţină carne deoarece credinţa in Zamolxes îi oprea. În secolul al XVIII-lea, conform documentelor epocii în Moldova şi Muntenia existau peste un milion de stupi. O statistică din 1763 menţionează că la acea dată în Moldova erau 670.000 de stupi. Dar începând din acest secol, apicultura în Ţările Române intră în regres ca urmare a dijmuitului excesiv şi creşterii obligaţiilor către stat în miere şi ceară.